Hipertensiunea arterială, cunoscută popular ca „tensiune mare”, reprezintă creșterea persistentă a presiunii sângelui în artere peste valorile considerate normale. Această afecțiune este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate la nivel global și, deși la început nu provoacă simptome evidente, în timp poate duce la complicații grave precum infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral sau insuficiența renală. Înțelegerea corectă a ceea ce înseamnă hipertensiune arterială este esențială pentru prevenție și control.

Cum funcționează tensiunea arterială

Tensiunea arterială reprezintă forța cu care sângele împinge pereții arterelor atunci când inima pompează sânge. Ea se exprimă prin două valori:

• tensiunea sistolică – presiunea maximă, în momentul contracției inimii;
• tensiunea diastolică – presiunea minimă, în perioada de relaxare dintre bătăi.

Valorile considerate normale sunt, în general, sub 120/80 mmHg. Când aceste cifre depășesc constant 140/90 mmHg, vorbim despre hipertensiune arterială.

Cauze și factori de risc

Hipertensiunea arterială poate avea cauze multiple. În peste 90% dintre cazuri, este vorba de hipertensiune esențială, adică fără o cauză clară, dar influențată de factori precum:

• predispoziția genetică (istoric familial de tensiune mare);
• alimentația bogată în sare și grăsimi;
• sedentarismul și supraponderalitatea;
• stresul prelungit;
• consumul excesiv de alcool sau tutun.

Există și hipertensiunea secundară, cauzată de alte afecțiuni – de exemplu, boli renale, tulburări hormonale sau efecte ale unor medicamente.

Simptome posibile

Hipertensiunea arterială este adesea numită „ucigașul tăcut”, pentru că poate evolua ani întregi fără semne vizibile. Totuși, uneori pot apărea:

• dureri de cap persistente;
• amețeli sau tulburări de vedere;
• senzație de oboseală;
• palpitații;
• sângerări nazale rare.

Aceste simptome nu sunt specifice doar hipertensiunii, de aceea măsurarea regulată a tensiunii arteriale este cea mai sigură metodă de depistare.

Diagnostic și monitorizare

Diagnosticul de hipertensiune arterială se stabilește după măsurători repetate, efectuate în condiții de repaus, de preferat la medic sau acasă cu un aparat validat. O singură valoare crescută nu confirmă boala. Medicii pot recomanda și analize de sânge, EKG, ecografie cardiacă sau investigații renale pentru a evalua impactul tensiunii asupra organismului.

Monitorizarea constantă este esențială – chiar și pacienții care iau tratament trebuie să își verifice tensiunea periodic, pentru a ajusta dozele sau a depista din timp eventualele complicații.

Tratament și stil de viață

Tratamentul hipertensiunii arteriale se bazează pe două componente: schimbarea stilului de viață și medicația prescrisă de medic.

Măsurile generale includ:

• reducerea consumului de sare (sub 5 g/zi);
• menținerea unei greutăți corporale sănătoase;
• activitate fizică regulată, cel puțin 30 de minute pe zi;
• renunțarea la fumat și limitarea alcoolului;
• gestionarea stresului prin tehnici de relaxare.

Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, medicul poate recomanda medicamente antihipertensive, precum diuretice, beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie sau antagoniști de calciu. Tratamentul este individualizat, iar întreruperea lui fără aviz medical poate fi periculoasă.

Riscurile neglijării hipertensiunii

O tensiune arterială necontrolată afectează vasele de sânge, inima, rinichii și creierul. Pe termen lung, crește riscul de infarct, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă sau demență vasculară. Chiar și o creștere moderată, menținută ani de zile, accelerează deteriorarea vaselor. De aceea, controlul tensiunii nu trebuie amânat – este o investiție în sănătate și longevitate.

Concluzie

Hipertensiunea arterială înseamnă o presiune crescută și constantă a sângelui asupra pereților arteriali, o afecțiune frecventă dar perfect controlabilă dacă este depistată la timp. Un stil de viață echilibrat, monitorizarea regulată și colaborarea cu medicul pot preveni complicațiile severe. Nu ignora valorile crescute ale tensiunii – ele sunt un semnal de alarmă că organismul are nevoie de atenție. Informația corectă și acțiunea responsabilă sunt cei mai buni aliați pentru o inimă sănătoasă.